Dialog intre un copil si o frunza

Prin fereastra întredeschisa, un vant puternic si rece de toamna sufla cu putere in interiorul camerei. Perdeaua usoara este impinsa cat colo. Ajutata de vantul rece, toamna incepe sa puna stapanire peste natura. Prin deschizatura ferestrei, pe o noua unda trimisa de vant, o frunzulita mica si uscata isi face aparitia. Speriata ca ar putea fi alungata de copilul ce se apropia de ea, frunzulita ii vorbi:
- Buna! Ce bine e la tine în camera. E cald, iar vantul nu ajunge pana aici!
Copilul se uita foarte mirat la ea, nu ii venea sa creada ca frunza vorbeste.
- Te vad foarte surprins de faptul ca vorbesc. Nu ai mai vazut frunze vorbitoare?
- Sincer? Nu! Si nici acum nu cred ca e real ce se întâmpla. Cred ca am facut temperatura si delirez, spuse copilul ducându-simana la frunte pentru a verifica daca are febra.
- Eu chiar vorbesc, nu febra. Pana acum cateva clipe am locuit in copacul de langa geamul tau.
- Esti trista ca vantul te-a alungat din copac?

Compunere despre - Lanul de porumb

Un cer de un albastru stralucitor, neobisnuit pentru o zi de toamna. Pe alocuri era murdarit de cate un norisor pufos. Cu chipurile albe si senine, norii zambeau linistiti lanului de porumb de desubt. Plantele erau de un galben aurit, cu podoaba zdrentuita.Simteau cum frigul ameninta ficare planta de porumb. Tulpinile plantelor s-au uscat in picioare, iar pe interior au mucegait, radacinile bine ancorate in vara acum sunt o amintire. Cu ultimile forte, cu energia adunata din fiecare frunza, porumbil face eforturi disperate sa se mentina drept, dar este o lupta fara sorti de izbanda. Toamna nemiloasa a adus lanul de porumb in ultimul stadiu, astfel ca cea mai mica adiere de vant pune in pericol vaita plantelor ruginite. Privita de la distanta, lupta lor