De Ion Luca Caragiale
Asta e culmea!… culmea!… strigă d. Lefter, ştergându-şi fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părţile… Nu e şi nu e!…- Femeie, trebuie să fie-n casă… Dracu n-a venit să le ia!…Dar ce au pierdut? Ce caută?Caută două bilete de loterie, cu care d. Lefter Popescu a câştigat.
Însă oricine mă poate întreba:
– Bine, dacă a pierdut biletele, de unde ştie d. Lefter de câştig?
– E lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani împrumutaţi, ca de cabulă, de la d. căpitan Pandele, fiindcă îi spuseseră mulţi, când se tot plângea că n-are noroc la joc, să-ncerce a juca cu bani de-mprumut… Şi a făcut învoială, pe onoare, faţă cu martori, să dea din câştig, dacă s-o întâmpla, zece la sută căpitanului.
Când a cumpărat biletele, d. Lefter a râs pesimist:
– Ţi-ai găsit! eu şi noroc!
