miercuri, 25 septembrie 2013

Compunere despre Intamplarea unui catelus

Este o zi calduroasa de vara. Curtea casei este inverzita, iar florile copacilor imprastie miresme dulci. Pe prispa casei sta catelusa Bella impreuna cu puiul ei Bombonica. Ei se bucura de mangaierea razelor de soare si respira aerul raccoros si proaspat al diminetii. Bella isi admira catelusul vesel si zburlit. Mic si dolofan cu blanita maronie ca pamantul, bombonel seamana cu un pufulete invelit in ciocolata. Mandra peste masura de puiutul ei, mama il priveste adanc in ochisorii lui negrii ca niste nasturei, apoi il linge duios. Din cand in cand ii aminteste cum trebuie sa se poarte un mandru catelus, cum sa latre si mai ales cand sa latre. Bombonel incearca sa isi copieze mama prin latraturi foarte scurte, dar in loc de un latrat puternic, din gurita lui iws doar niste scheunaturi. Dupa lectiile de latrat, mama l-a dus pe Bombonel sa ii faca cunostinta cu vecinii din curte. Printre multe altele l-a avertizat sa nu treaca pe langa
cotetul gainilor pana nu va fi putin mai mare. Curios nevoie mare, catelusul privea atent la orataniile care populau curtea. La cat de fascinat era nici nu a observat ca mama lui se indepartase de el. Era hipnotizat de animalele cu doua picioare, mai ales de aripile lor viu colorate.Din dorinta de a le vedea mai bine s-a apropiat foarte mult zburatoare.Bombonica s- a trezit in fata unui cotet masiv din lemn.Langa el mai multe gaini cotcodaceau tare si neintrerupt. Dintr-o data, in partea dreapta a catelului a aparut o fiinta colosala cu creasta rosie ca focul si cu o gusa impresionant de mare. Avea un cioc lung si icioare cu gheare uriase, parea un gigant! Mai vazuse animale mari, dar creatura din fata lui era un monstru. Se apropia de el gales si mandru, cu penele sale in mii de culori care straluceau in bataia soarelui de iti luau ochii. Intimidat de faptura neobisnuit de mare care eclipsa soarele, Bombonel a facut cativa pasi in spate. Ar fii vrut sa latre sa strige dupa ajutor, insa nu reusea sa scoata decat niste scancete. Tremurand ca o trestie subtire in bataia vantului, catelusul si0a pus labutele pe cap. Monstrul inainta spre el, il simtea deasupra lui. Deodata CLONT! CLONT!simti un ciocanit in crestetul capului. Monstrul atacase!Cu ultimile puteri Bombonel scoase un latrat puternic si prelung: HAM! HAM! Cerea ajutor. Intr-o clipa mama aparu in fuga sa isi salveze puiul cel nazdravan. Auzea latratul puternic al mamei, urmat de un fosnet puternic de aripi, dupa care, liniste! Abia atunci avu curaj sa deschida ochii. Langa el catelusa Bella il privea. Nu stia ce sa faca, sa il certe ca i-a incalcat cuvintele? Sau sa il pupe pentru a-i alunga teama?Catelul s-a uitat la ea cu ochii umezi si speriat.In acel moment Bella a hotarat ca e mai bine sa il linisteasca, avea timp sa-i explice unde a gresit.

Un comentariu: