Perioada medievala a cunoscut o remarcabila dezvoltare a fenomenului urban. Aparitia si dezvoltarea unor importante centre urbane a avut loc conditiile reverimentului vietii economice si a sporirii numarului populatiei. Orasul se naste intr-o lume complet ruralizata, unde agricultura e principala indeletnicire si Biserica e cea care guverneaza aproape in totalitate. La inceputuri, in orasele medievale predomina economia naturala, cea care producea cele necesare traiului. In urma incetarii marilor migratii, s-a reluat comertul si a inceput dezvoltarea mestesugurilor. Ei erau putini si erau priceputi ca olari, faurari si pietrari. Comertul incepe sa se dezvolte. Pe uscat comertul era mai greoi deoarece nu erau drumuri , poduri si erau numeroase vami. Cel mai avantajos era comertul pe fluvii si mari. Trecerea treptata de la o economie naturala la una de schimb, dezvoltarea transporturilor terestre, fluvial si maritime si intensificarea comertului intern si international, in conditiile realizarii unei relative stabilitati politice, la fel ca si inovatiile tehnice in domeniul mestesugurilor au avut drept consecinta sporirea productiei si a calitatii ei, au favorizat dezvoltarea oraselor medievale.
Toate orasele si asezarile rurale se aflau sub dominatia feudalilor care le percepeau taxe: in natura, munca si bani. Libertatea lor era ingradita de aceea ei se unesc sub juramant intr-o asociatie numita „comuna” prin care isi acordau ajutorul reciproc. Comunele aveau rolul de a obtine de la seniori o ,,carta” prin care sa fie fixate obligatiile oraselor si eliminate abuzurilor nobililor. Ele au fost obisnuite fie pe cale pasnica fie prin lupte.
