miercuri, 18 iunie 2014

Cartea prietena mea

La varsta de 7 ani am pasit spre scoala pentru a invata lucruri noi. Imi aduc aminte cand am inceput sa invatam literele alfabetului, litera cu litera, incepeau sa se formeze cuvinte, usor usor formam propozitii. Am realizat ca nu numai ca invatam sa scriu literele, invatam sa citesc. Pana prin clasa a 3 a citeam doar povesti scurte sau lectiile de la scoala. Imi aduc aminte cand am citit prima carte, Fram Ursul Polar, am fost fascinata, nu imi venea sa o las din mana, eram foarte curioasa ce se intampla, cand credeam ca se termina actiunea se intampla altceva si nu puteam renunta la citit. Cu fiecare rand citit descopeream ceva nou. De atunci am citit mai multe carti. Pentru mine cartea este o prietena credincioasa, rabdatoare, care are intotdeauna timp pentru mine. La orice ora din zi sau din noapte,pot apela la ea. Cand citesc imi inchipui ca fac parte din poveste, se spune ca cine citeste traieste mai multe vieti, intr-un fel cred ca asa este. Prin aceste lucruri  am inteles ca o carte este foarte importanta si pentru mine este un sprijin, cineva care imi da sfaturi, ma sculta, si ma invata sa vorbesc si sa scriu corect, vocabularul meu este mai bogat, pot cu o
mai mare usurintă sa astern pe hartie si sa transmit prin viu grai gandurile pe care le am.
Cartea fiind o prietena desavarsita, am grija sa o tratez cu mult respect: nu-i indoi paginile, nu scriu cu pixul pe paginile sale, am grija sa nu se murdareasca. Ma bucur ca am cunoscut o asemenea prietena si le recomand si celorlalti elevi sa descopere prietenia cartii si sa pastreze o relatie indelungata cu ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu