Compunere- Cartea prietena mea

Îmi amintesc cu plăcere de prima carte pe care am pus mâna. Era o carte de colorat, pe atunci nu știam să citesc aveam vreo 5-6 anișori. Imagine după imagine trecea prin fața ochilor mei. Am colorat cu mare grijă fiecare pagină.
Prima zi de școală a fost o zi specială pentru mine, atunci am descoperit abecedarul. Era o carte cu fel de fel de semne întortochiate. Doamna învățătoare ne-a spus că din acea carte vom învață literele, pentru a citi și scrie. După ce am învățat alfabetul și bineînțeles să citesc, cartea a devenit cea mai bună prietenă. Cartea este o prietenă credincioasă și răbdătoare, care are întodeauna are timp pentru mine.
Asemenea unui profesor, cartea mă învață și se ocupă de educația mea.  În fiecare zi petrec câteva ore cu această bună prietenă. În fiecare zi mă așteaptă pe raftul din biblioteca, nerăbdătoare să mă întâlnească și să îmi transmită noi informații.

Cu fiecare rând pe care îl citesc, cartea devine tot mai importantă pentru mine. Acum am un vocabular mai bogat, vorbesc și scriu mai corect, îmi pot așterne gândurile pe hârtie cu mai mare ușurință.
Cartea fiind cea mai bună prietenă, am grijă să o tratez cu respect: am grijă să nu se murdărească, nu scriu cu pixul pe ea, nu îndoi paginile. Pentru a nu uita pagina la care rămân de câte ori citesc, i-am cumpărat un frumos semn de carte.
Sunt mândră să am o prietenă atât de bună și mă bucur că am descoperit-o.  Le recomand și celorlalți elevi să descopere prietenia cărții și să păstreze o relația de durată cu ea.
De multe ori mi s-a spus vestitul proverb „Ai carte ai parte”.