Dialog intre un copil si o frunza

Prin fereastra întredeschisa, un vant puternic si rece de toamna sufla cu putere in interiorul camerei. Perdeaua usoara este impinsa cat colo. Ajutata de vantul rece, toamna incepe sa puna stapanire peste natura. Prin deschizatura ferestrei, pe o noua unda trimisa de vant, o frunzulita mica si uscata isi face aparitia. Speriata ca ar putea fi alungata de copilul ce se apropia de ea, frunzulita ii vorbi:
- Buna! Ce bine e la tine în camera. E cald, iar vantul nu ajunge pana aici!
Copilul se uita foarte mirat la ea, nu ii venea sa creada ca frunza vorbeste.
- Te vad foarte surprins de faptul ca vorbesc. Nu ai mai vazut frunze vorbitoare?
- Sincer? Nu! Si nici acum nu cred ca e real ce se întâmpla. Cred ca am facut temperatura si delirez, spuse copilul ducându-simana la frunte pentru a verifica daca are febra.
- Eu chiar vorbesc, nu febra. Pana acum cateva clipe am locuit in copacul de langa geamul tau.
- Esti trista ca vantul te-a alungat din copac?
- Da, toamna da iama in copacii cu frunze ruginii sufland cu vant rece fara mila pentru noi frunzele.
- Daca as putea face ceva sa te ajut... As face-o! Dar, asa e în firea lucrurilor, la inceput de septembrie vine toamnafrunzele se ingalbenesc, dupa care cad, răspunse copilul.
- Asa este, insa toamna are ajutor vantul rece, care sufla fara mila, iar noi frunzele suntem fara aparare.
- Vantul nu este ajutorul toamnei ci al iernii. Iarna e cea care sufla crivat neindurator. Iarna se pregateste sa intre in scena in locul toamnei.
- Sa nu mă arunci afară în brațele vântului nemilos!
- Dar locul tău nu e afară, cu celelalte frunze ruginii? Afara ai putea ajuta la infrumusetarea peisajului de toamna, sa te asterni pe pamant, colo jos pe covorul ruginiu tesut de suratele tale.
- Cred ca ai dreptate, la asta nu m-am gandit, spuse frunza dupa ce se gandi cateva secunde.
- Aceasta este menirea frunzelor, voi sunteti simbolul toamnei, fara voi toamna ar fii lipsita de culoare.
- M-ai convins! M-am gandit la spusele tale si am inceput si eu sa cred că fără noi frunzele îngălbenite, toamna ar fi lipsita de sens, spuse frunza plina de incredere.
- Macar vei fii langa celelalte frunze.
- Iti spun la revedere si ma alatur celorlalte frunze, adauga cu optimism frunza galbena.
- Mergi sanatoasa, frunzulita gingasa.