Randunica si cuibul sau

Odata cu sosirea toamnei gratioasele randunele in fracurile lor stralucitoare se pregatesc de plecarea in tarile calde. Pe vazduhul cenusiu se zaresc stoluri de randunele care si au parasit cuiburile pe care le vor gasi la intoarcerea odata cu venirea primaverii.
O randunica mica ramasese in urma privind cuibul, cand vru sa plece auzi:
- Randunica draga, de ce esti asa nelinistita?
- Cum sa nu fiu nelinistita cand ma asteapta un drum atat de lung...
- Nu pleca! Nu ma lasa singur!
- Dar vine frigul. Fulgi usori si albi ai zapezii se vor juca pe cerul cenusiu, apoi se vor lasa pe pamantul somnoros.
- Iti voi tine adapost, sa nu simti raceala zapezii si nici

Broasca testoasa de uscat

Broastele testoase fac parte din randul reptilelor ce apartin ordinului Chelonieni, cu o vechime considerabila, apreciindu-se ca au aparut cu mai bine de 200 milioane de ani in urma, cu mult inaintea erei dinozaurilor.
Testoasa de uscat se recunoaste dupa corpul ei scurt, acoperit cu un test format din 2 parti: - carapacea (la partea superioara, bombata, de culoare maroniu-roscat)
           - plastronul (la partea inferioara, de culoare deschisa)
Ele sunt unite pe laturi, lasand 2 deschizaturi, anterior prin care ies capul și membrele anterioare si posterior prin care ies membrele posterioare și coada. Testul este format din placi osoase bine sudate, acoperite de placi cornoase. Scheletul trunchiului (coastele si vertebrele) sunt sudate de carapace. Capul, gatul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasa de culoare cenusie.  Gura este prevazuta cu o materie cornoasa ce formeaza un fel de cioc fara dinti. Urechile sunt fara pavilioane, orificii auditive. Membre: doua anterioare si doua posterioare care se termina cu degete si gheare, iar marginile unghiilor sunt extrem de ascutite.

Orasul medieval

Perioada medievala a cunoscut  o remarcabila dezvoltare a fenomenului urban. Aparitia si dezvoltarea unor importante centre urbane a avut loc conditiile reverimentului vietii economice si a sporirii numarului populatiei. Orasul se naste intr-o lume complet ruralizata, unde agricultura e principala indeletnicire si Biserica e cea care guverneaza aproape in totalitate. La inceputuri, in orasele medievale predomina economia naturala, cea care producea cele necesare traiului. In urma incetarii marilor migratii, s-a reluat comertul si a inceput dezvoltarea mestesugurilor. Ei erau putini si erau priceputi ca olari, faurari si pietrari.  Comertul incepe sa se dezvolte. Pe uscat comertul era mai greoi deoarece nu erau drumuri , poduri si erau numeroase vami. Cel mai avantajos era comertul pe fluvii si mari. Trecerea treptata de la o economie naturala la una de schimb, dezvoltarea transporturilor terestre, fluvial si maritime si intensificarea comertului intern si international, in conditiile realizarii unei relative stabilitati politice, la fel ca si  inovatiile tehnice in domeniul mestesugurilor au avut drept consecinta sporirea productiei si a calitatii ei, au favorizat dezvoltarea oraselor medievale.
Toate orasele si asezarile rurale se aflau sub dominatia feudalilor care le percepeau taxe:  in natura, munca si bani. Libertatea lor era ingradita de aceea ei se unesc sub juramant intr-o asociatie numita „comuna” prin care isi acordau ajutorul reciproc. Comunele aveau rolul de a obtine de la seniori o ,,carta” prin care sa fie fixate obligatiile oraselor si eliminate abuzurilor nobililor. Ele au fost obisnuite fie pe cale pasnica fie prin lupte.

Doua Loturi

De Ion Luca Caragiale

Asta e culmea!… culmea!… strigă d. Lefter, ştergându-şi fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părţile… Nu e şi nu e!…- Femeie, trebuie să fie-n casă… Dracu n-a venit să le ia!…Dar ce au pierdut? Ce caută?Caută două bilete de loterie, cu care d. Lefter Popescu a câştigat.
Însă oricine mă poate întreba:
– Bine, dacă a pierdut biletele, de unde ştie d. Lefter de câştig?
– E lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani împrumutaţi, ca de cabulă, de la d. căpitan Pandele, fiindcă îi spuseseră mulţi, când se tot plângea că n-are noroc la joc, să-ncerce a juca cu bani de-mprumut… Şi a făcut învoială, pe onoare, faţă cu martori, să dea din câştig, dacă s-o întâmpla, zece la sută căpitanului.
Când a cumpărat biletele, d. Lefter a râs pesimist:
– Ţi-ai găsit! eu şi noroc!