Un cer de un albastru stralucitor, neobisnuit pentru o zi de toamna. Pe alocuri era murdarit de cate un norisor pufos. Cu chipurile albe si senine, norii zambeau linistiti lanului de porumb de desubt. Plantele erau de un galben aurit, cu podoaba zdrentuita.Simteau cum frigul ameninta ficare planta de porumb. Tulpinile plantelor s-au uscat in picioare, iar pe interior au mucegait, radacinile bine ancorate in vara acum sunt o amintire. Cu ultimile forte, cu energia adunata din fiecare frunza, porumbil face eforturi disperate sa se mentina drept, dar este o lupta fara sorti de izbanda. Toamna nemiloasa a adus lanul de porumb in ultimul stadiu, astfel ca cea mai mica adiere de vant pune in pericol vaita plantelor ruginite. Privita de la distanta, lupta lor
pentru supravituirepare un dans armonios pe o melodie suierata de vantul aspru de toamna. Se inchina impreuna la dreapta apoi la stanga, iar oscilatia lor ordonata aminteste de valurile unei mari agitate. La fel de apatice sunt si florile din varful tulpinii vestejite si ele ofilite si galbejite . Singura bucurie a pormbului, care ii mai incalzeste sufletul uscat si indurerat este rodul bogat. Stiuleti bine legati, plini de boabe mari si galbene ca aurul, atarna mandrii de tulpinile prea slabute sa le sustina greutatea. Privind spre sat se vede o ceata de gospodari, pregatiti sa stranga recoltade toamna. Este semnul ca rodul va fii strans in curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu